Primăvara și visele noastre

Între Primăvară și visele noastre stă Februarie. Un zid format din zile, ore și secunde înghețate . . .

Eduard Dorneanu
Mălini – 31 Ianuarie 

Mălini- 30 Ianuarie

Noaptea va acoperi Măliniul cu mătase neagră. Turturelele Thaisa și Raisa vor dormi pe brațele unui pom. Deocamdată au coborât și caută fructe degerate . Le-am adus o tăviță de fier pe care pun miez de pâine ținut în apă , pe plită, și grăunțe de popușoi alb. Turturelele vin la tăviță și încep să ciugulească din mâncare. Tai și bucăți mărunte dintr-un măr pădureț degerat, apoi mă duc în spatele porții din sârmă împletită. Micile păsări mănâncă fără teamă. Râd. Împreună cu frații pomi și îngerul de pază. Împreună . . .

Eduard Dorneanu

Mălini- 30 Ianuarie 

Mălini-28 Ianuarie/2020

Scot apă de la fântâna cu roată de lemn. O greutate mare s-a agățat de căldare. Învârt roata încet și simt puterea poverii venită din adâncul fântânii.
-Ce crezi că e?, întreabă îngerul de pază. S-a agățat de urechile căldării. E ciudat că încă nu s-a desprins de ea.
-Nu știu, frate înger, răspund vesel. Poate că e o boandă albă din aceea cum purtau cândva bătrânii. Sau poate că e o cioată din Pomul Vieții. Oricum, e ceva bun.
-Da, cred că ai dreptate. Să nu îți fie frică.
-Nu, nu mă tem.
A ajuns căldarea plină de apă până aproape de butucul fântânii. Agățată de ea este o găleată veche, ruginită. O scot încet și o așez lângă fântână. Și ea este plină cu apă deși e turtită și învechită de rugină.
-Nu o să te arunc, rostesc încet. O să te las să te odihnești în livadă, lângă gardul de sârmă. O să auzi primul strigăt al Primăverii și o să vezi cum se întorc în Bucovina, stolurile de berze.
-Da, să nu o arunci, spune îngerul de pază.
Îngerul ia în căușul palmelor apă scoasă de căldarea ruginită. Se spală pe față, apoi îmi șterge fruntea cu apa limpede. Zâmbim. Aici, la Mălini, apele fântânilor vindecă rănile și aduc bucurii pe care oamenii din altă parte nu le trăiesc în scurta lor viață. Aici, e Paradisul. La Mălini, cel mai frumos loc din Univers. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-28 Ianuarie/2020 

Mălini – 25 Ianuarie

S-a stricat ceasul buteliei. Am intrat în câteva magazine din Mălini, dar nu am găsit ceasuri de butelie la vânzare. Nu mai caut. Urc într-o mașină de ocazie și plec înspre oraș, spre Fălticeni. Stau în față, pe ,,,locul mortului”. Șoferul nu vorbește cu nimeni, privește încruntat șoseaua care ne duce în labirintul urban. Pe bancheta din spate stau: un bărbat îmbrăcat elegant, o doamnă la vreo patruzeci de ani cu păr lung și negru și un băiețel, copilul lor, cred. Îmi dau seama că în grabă am luat cu mine și mănușile de lână. Zâmbesc și observ că șoferul le privește cu coada ochiului. Grimasa lui mă supără, dar nu spun nimic. Suntem călători, labirintul e aproape.
Cobor, undeva, aproape de strada ,,2 Grăniceri”. Coboară și cei de pe bancheta din spate. Copilul se apropie de mine și îmi întinde mânuța. Vrea să dea noroc. Îi întind mâna și băiețelul spune:
-Am citit cartea dumneavoastră, Mălini. Mi-a plăcut foarte, foarte mult.
-Mulțumesc frumos, tinere domn, îi răspund. În ce clasă ești?
-În clasa a doua. Când o să aibă Ify puiuți, o să îmi dați și mie unul?
-Cum să nu? Doar să ai și permisiunea părinților tăi.
-Daa!, mami și tati mă lasă.
Cei doi încuvințează din priviri. Îi sărut mâna mamei , apoi dau noroc și cu tatăl lui, după care intru într-un magazin de ,,metalo-chimice”.
-Vreau un ceas de butelie, spun fericit. Dacă se poate unul fabricat în altă parte decât Turcia sau China.
-Avem românești, răspunde vesel, doamna din fața mea.
-incredibil! Ce bine!
-Ha,ha,ha!, râde cu poftă doamna. Ce amuzant sunteți. Aveți și mănuși de lână. Nu am mai văzut de mult timp așa ceva. Locuiți la țară?
-La Mălini, în cel mai fain loc din Univers.
-Ha, ha, ha, râde doamna.
Primesc ceasul de butelie. E mai ieftin decât am crezut, așa că mi-au mai rămas cinci lei. O să mănânc o savarină. Ce bine. . .

Eduard Dorneanu
Mălini – 25 Ianuarie 

Mălini-23 Ianuarie

Se lasă întunericul la Mălini. Domnul binecuvântează numele femeilor frumoase care își dorm somnul de veci sub mantie albă de omăt. Șoptesc și eu împreună cu El. Încet. Ca și cum aș povesti un basm unor copii abandonați în urgia neiertătoare a Lumii. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-23 Ianuarie

Mălini-21 Ianuarie

Mama merge înspre poartă. O văd cum ocolește gheața de pe trotuar. Ify, pisica neagră, o însoțește. Acum aleargă fericită în jurul mamei, parcă pentru a aduce zâmbetul pe buzele ei.

Mama încuie poarta mică și verifică porțile cele mari.O privesc din cerdac, la fel ca în copilărie. În acea vreme aveam alt gard, iar poarta se închidea sus cu un vârtej de lemn, iar la mijloc cu o încuietoare ciudată de fier.

-Mâine ai putea crăpa și buturugile de lemn rămase în livadă, spune mama.

-Dacă spui mata, așa o să fac, răspund fericit.

-Ha,ha,ha, râde mama și cerul se acoperă de stele.

Intrăm în casă. Ify rămâne afară ca să se joace cu o surcică de brad. În bucătărie miroase a borș de fasole. Mi se umezesc ochii. Și buzele. .

.

Eduard Dorneanu

Mălini-21 Ianuarie 

La Mălini

Raze de soare, o pisică neagră care se joacă pe coama cerdacului, Vântul de Miazănoapte și zâmbetul mamei. Toate astea sunt aici, la Mălini. În cel mai frumos loc din Univers. . .

19 Ianuarie/Mălini

Mă opresc în fața porții. Tuia, casa și frații pomi mă așteaptă. Intru și privesc băncuța de lemn din cerdac. Mama a lăsat pe ea câteva cioate noduroase. Sar în cerdac și mă așez lângă bucățile de lemn.

-Ești obosit, frate om? mă întreabă îngerul de pază.

-Nu, frate înger. Tare îmi sunt urâte drumurile care duc la oraș. Acolo sunt alți oameni, alte inimi, alte altare. O să încerc să merg cât mai rar în orașele de dincolo de Podul Moldovei. Nicăieri nu e ca în Mălini.

-Știam că vei spune asta , frate om. Mereu spui asta când pleci pentru o zi sau două din sat.

-Da, mereu spun asta.

Îngerul de pază împarte felii mici de mere ionatan. Mâncăm și privim cum curge apa din streașină. Ca doi frați pe care tristețea și întunericul nu îi pot mutila.

Stați departe de întuneric și de oamenii răi !

O noapte fără tristețe să aveți !

Mălini- 19 Ianuarie

O jumătate de turtă coaptă pe plită, compot de vișine și o cană de ciocolată caldă. Noaptea de Ianuarie este cu adevărat faină . Recitesc poemele din Sacra Erotica. După citirea fiecărui poem, închid ochii și îmi ascult bătăile inimii. Liniștea și tumultul cald al vulcanului meu se unesc și nasc vise, speranțe, dorințe. Beau din ciocolata caldă, apoi citesc cu voce tare un vers : ,,tinereţea noastră a rămas blocată într-o dacie vişinie”. Ascult din nou bătăile inimii mele. Ascult.

Eduard Dorneanu

Mălini- 19 Ianuarie

Mălini-18 Ianuarie

Nori gri ascund îngeri mutilaţi şi orfani cu inimile degerate. Lumina sapă albie nouă râului de foc în albastrul veşniciei. Aripile călăuzelor nu au odihnă. Zâmbesc. Şterg bruma de pe zăvorul porţii. Domnul zâmbeşte şi împarte dimineaţa în şoapte şi aburi.

O zi fără tristeţe să aveţi !

Mălini-17 Ianuarie

Ziua a ars ca o lumânare aprinsă pe furiș, într-un loc unde rugăciunile se amestecă între ele și se pierd în ecou chinuit. Zăpezile au primit lumină aspră și urme noi. Inima mea nu a sângerat. Doar cuvintele închise alături de nisip blestemat, în clepsidre vrăjite. Apoi, întunericul a închis porțile dinspre drum. În tăcere . . .

Eduard Dorneanu

Mălini-17 Ianuarie

Mălini-17 Ianuarie/2020

O nouă dimineață argintie la Mălini. Umbre brumate coboară din Munții cei Mari și lasă semne noi pe malurile Suhăi. În jurul acestora se vor ridica după plecarea Iernii, pomi și flori de o rară frumusețe.
Suflu în palme și ridic toporul. Trebuie să despic două cioate câlțoase. Cocoșul Suleyman cântă prelung. Lovesc. Cioata se despică în două. E semn că în noua zi, Domnul va binecuvânta cu lumină nouă, toți pomii, apele, casele și ogoarele. Și pe mine, un flăcău tomnatec, cu sufletul întreg. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-17 Ianuarie/2020 

Mălini -- 16 Ianuarie

Cos vârful degetului mare al unei mânuși de lână. Mama întreabă:
-Îi faci autopsie sau îl coși? Și o barză chioară se pricepe mai bine ca tine.
- E acul ruginit.
-Aha! Ce motiv!
Ghemul de lână a căzut pe covor, iar Ify, pisica neagră se joacă cu el. Pisica e fericită. Rostogolește ghemul până lângă soba de teracotă, apoi se ascunde sub pat.
-Unde s-a ascuns mâța?, întreb curios.
-O fi în degetul mănușii, răspunde mama.
Termin de cusut. Degetul mănușii nu arată prea bine. Nu contează.
-Ify!, hai să facem un ceai, strig încet pe pisica neagră.
Plec în bucătărie și pun pe plită, ceainicul verde. În seara asta voi bea ceai de mentă . . .

Eduard Dorneanu
Mălini - 16 Ianuarie 

Mălini-16 Ianuarie

Ger cumplit la Mălini. Așez pe coama cerdacului o tăviță din fier ruginit. Pun pe ea resturi de pâine și o tigăiță cu apă fierbinte. Coboară în zbor gri, de pe o creangă a reginii Tuia, cele două turturele, Raisa și Thaisa. Stau împreună cu Ify pe băncuța de lemn din cerdac și privesc cum mănâncă turturelele. Mica pisică nu le atacă, nu a încercat niciodată să le prindă. Suflu în palme. E cumplit de frig. Doar inimile noastre rămân fierbinți: inimile oamenilor Buni, inimile pisicilor, inimile turturelelor, inimile fraților pomi. Thaisa și Raisa pleacă. Ify se joacă de ceva timp cu una dintre mănușile mele de lână.
-O să îmi destrami mănușa, îi strig vesel.
Se întunecă. Noaptea a ajuns la Mălini. Nemiloasă, rece și tăcută. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-16 Ianuarie 

ATEMPORAL

Ar fi bine să te tunzi și să nu mai asculți muzică din aia, mi-a zis diriga acum 38 de ani. Doar nu o să rămâi așa toată viața. Ba, da, am răspuns vesel, atunci. Mă apropii de 52 de ani și nu m-am schimbat. Întotdeauna mă țin de cuvânt . . . 

DIMINEAȚĂ DE IANUARIE

Dimineață de Ianuarie. M-am plimbat prin Pădurea Prisos, departe de oamenii răi și visele lor otrăvite. Am ridicat din omăt strălucitor, un om de zăpadă. Nu are formele clasice ale oamenilor de zăpadă care zâmbesc în imaginile trucate ale vieții, dar va trăi mai mult ca o iluzie și nu se va topi prea curând. L-am lăsat în Pădure, acolo unde teii, cireșii sălbatici și brazii șoptesc numele celor cu inima curată. Necontenit. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Ianuarie 

SE SCHIMBĂ VREMEA

Bate vântul dinspre sud. Cablurile se mişcă asemeni unor şerpi uriaşi legaţi de stâlpi gri din ciment. Norii vâslesc în albastru. Nori mici, ca nişte animăluţe care se joacă departe de stăpâni. Nori gigant, asemănători unor soldaţi încruntaţi care se întorc de la o bătălie purtată la marginea lumii.
Vântul bate tot mai tare. E semn că se schimbă vremea în Bucovina.
O noapte fără tristeţe să aveţi ! 

Mălini-12 Ianuarie/2020

Am visat că dinspre Miazăzi, s-au întors în zbor albastru-auriu, berzele. Le-am văzut în dreptul Soarelui și m-am mirat. Apoi, mi-am zis că poate, frumoasele păsări nu știu că e încă luna lui Gerar și au venit mai repede la Mălini. M-am trezit cu o jumătate de șoaptă mai devreme de Răsăritul Soarelui.Pe Cerul sfânt al satului, stelele încă străluceau. Am zâmbit și mi-am dat seama care e semnificația visului: berzelor le e dor de Mălini și se întorc Acasă prin visele celor trăitori la Poalele Munților cei Mari ai Stânișoarei. Știut e că oricine ajunge la Mălini, om sau pasăre, nor sau ecou, se îndrăgostește de acest loc pe veșnicie. Păsările se vor întoarce la Primăvară. Ocrotite de albastrul Cerului. Și de Dragostea Celui Veșnic Viu. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-12 Ianuarie

Mălini-7 Ianuarie/2020

S-a oprit Viscolul. La noapte va fi ger mare, dar apele vii nu vor îngheța. Malurile lor sunt apărate de metafore însângerate și jurăminte străvechi. Apele vii nu vor fi acoperite cu nisip de clepsidră. Anotimpurile bolnave nu pot otrăvi Iubirea. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-7 Ianuarie/2020

Mălini-5 Ianuarie/2020

Ninge viscolit la Mălini. Rănile Iernii sunt alinate de aripile Crivățului și de țipetele animalelor de pradă. Clepsidra va fi acoperită cu omăt proaspăt. Un Timp . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-5 Ianuarie/2020 

Gothic 48

Vara pleacă
Alerg împreună cu mary ann nicholls
Intuiția masculină îmi spune că trebuie să ocolesc stațiile de ecou

Nu există efect final sau exonerare
Urcăm șase sute șaizeci și cinci de trepte murdare
Mary ann se oprește și își lipește sânii de iunia claudilla
Linia vieții îmi zvâcneștete în palmă
și simt cum o lamă de pumnal îmi mutilează amintirea primei
și singurei iubite

duc hainele iubitei la medina segovia
prostituatele rămân lipite una de alta ca niște noduri carnale
diavolul le șoptește cuvintele delfinei margareta
,,qu ‚ on en parle plus’’

Încă un anotimp a intrat în albastru
Stai liniștită îi spun iubitei lasă visele să șoptească
Cum șoptesc visele mă întreabă ea
Ca apele rănite de maluri
Septembrie eduard
Septembrie eduard

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,SACRA EROTICA” (Editura Tracus Arte )

Primele zile ale anului 2020

Chemări. Aripi neobosite. Zile noi, neliniștite. Mirare și iar zbor. Zi după zi. Mereu . . .