Noaptea vine mai repede ca altădată, iar Octombrie pleacă în albastru

 

A nins în Munții cei Mari și peste Trecătorile care unesc Bucovina de Ardeal. E frig și norii acoperă cuvintele care altădată încălzeau inimi și vise. Aduc în casă Micul Cactus și pe Matilda ( micuța avocado). Iarna este un dușman teribil. E greu de luptat împotriva anotimpurilor ostile. Foarte greu. . .
Cocoșul Suleyman cântă prelung, apoi pleacă în poiată și lasă ecoul să îi poarte cântecul mirat către departe. Noaptea vine mai repede ca altădată. iar Octombrie pleacă în albastru . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-31 Octombrie/2020

Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului.

 

Plouă. Neliniștea devine curgătoare. Lacrimile zilei de azi se ascund și lasă loc uimirii și ecoului. Plouă. Cărările care duc înspre labirint se unesc și devin o ființă luminoasă care caută rug neatins de mâna omului. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-30 Octombrie/2020

Dimineață de Toamnă la Mălini, în sacrul ținut al Bucovinei.

 

Dimineață de Toamnă la Mălini, în sacrul ținut al Bucovinei. Albastrul curat al cerului se unește cu ruginiul frunzelor. Soarele răsare deasupra Pădurii Prisos și vestește Lumii că Domnul a binecuvântat din nou cel mai frumos loc din Univers, satul Mălini. Lumina curăță de tristețe inimile și mângâie apele Suhăi și Moldovei, vindecă rănile vechilor cărări și încălzește crucea de mormânt a tatălui meu. Se strâng ultimele roade. Drujbele taie necontenit butucii care vor deveni lemne de foc..Da, la Mălini, zilele de toamnă par nesfârșite, iar frumusețea lor face din acest loc Poartă de Rai și mângâiere pentru suflet . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-19 Octombrie 

În zilele noastre, zâmbetele se ascund sub măști, iar gardurile s-au înălțat până mai sus de suflete, aproape de locul unde ecoul se contopește cu zborul

 

Am cules câteva gutui. Deși sunt cam pătate, le voi folosi pentru a prepara gem, poate și compot. Sunt nevoit să mă sui pe un taburet, unele gutui sunt destul de sus.
Pe șușea se oprește un copil de școală primară. E ,,călare” pe o bicicletă mică, iar de coarnele acesteia e agățată o pungă mare, albă. Cred că vine de la cumpărături. Prichindelul poartă mască și asta îl incomodează în mod vădit, Spune:
-Bună ziua! Îmi dați și mie o pară?
-Nu sunt pere, răspund vesel. Sunt gutui.
-Gutui?
-Da,da,. Sunt bune și gutuile.
Îi întind câteva fructe peste gard. Copilul le ia și le pune în pungă. Cred că se bucură, dar nu pot să îmi dau seama deoarece poartă mască. În zilele noastre, zâmbetele se ascund sub măști, iar gardurile s-au înălțat până mai sus de suflete, aproape de locul unde ecoul se contopește cu zborul.
-Mulțumesc, spune copilul. La revedere!
-La revedere!
Puștiul pleacă. După vreo doi metri se oprește și scoate o gutuie. Dă jos masca și miroase coaja fructului galben. Acum îi văd zâmbetul, bucuria. Pune gutuia înapoi în sacoșă, iar masca îi acoperă iarăși o parte din față. Îmi face semn cu mâna. Îi răspund.
-La revedere. strigă puștiul….
-La revedere!
Privesc pe șușea. Puștiul pedalează înspre satul Suha. De după colț apare un faeton încărcat cu popușoi. Cobor de pe taburet și duc gutuile în cerdac. Va trebui să le tai coaja, apoi să le dau miezul pe răzătoare. E mult de muncă. E bine. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-16 Octombrie/2020 

Tinerețea. . .

 

În tinerețe, nu am învățat să plâng de bucurie. Nu a avut cine să mă învețe, dar nici nu am căutat cu adevărat Fericirea, ci doar am așteptat-o în cele mai nepotrivite locuri . . .

MĂLINI-Volumul IV

 

Autor: Eduard Dorneanu
Ilustrație copertă: Arhivă foto familia Dorneanu
Tehnoredactor: Mihăiță Stroe
Editor: Valentin Ajder
ANUL APARIŢIEI: 2020
ISBN: 978-606-49-0304-4
NR. PAGINI: 180
FORMAT: 13×20

MERE DE PE JOS

MERE DE PE JOS

Ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
E obosită îi simt tremurul
Auzi eduard spune ea
Nu crezi că ar fi fain să cumpărăm ape de lumină
Astă vară am văzut pe cineva care vindea pești clovn
Candelabre concreționare și ape de lumină
Toate astea costau șaișpe’ eurocenți
Eu eram gata să explorez plaja trei papuci
Dar un vânător nocturn mi-a strecurat sub sutienul victorian
Smocuri de iarba știucii
Avea degete cu vârful bombat și mă feream să folosesc condiționalul optativ
știi
mă și vedeam dansând împreună cu tine în azbahan
fără blocaje prejudecative
cu egou-rile tăiate de sabia axis mundi

ioana este tunsă chilug
îi sărut scalpul cu gust de ciocolată amară
încerc să îi mângâi burta tatuată cu imaginea unui diavol monoparental
apoi șoptesc
ioana ascunde bara de chat deconectează-te de la mess
și hai să culegem mere de pe jos în livada mea din mălini
nu putem fi fericiți fără să învățăm regulile extremismului sentimental
hai să culegem mere ionatan de pe jos iubito
mere brumate strivite de câlcâiele îngerilor

ioana caută un spațiu liber dincolo de structurile artificiale impuse de noaptea urbană
și apoi o să dansăm goi în azbahan întreabă ioana gata de plecare
desigur fată frumoasă
vom fi singurii păcătoși fără cearcăne mirosind a măr ionatan
și domnul însuși se va ridica în picioare și va striga cu ochii închiși
nevrednic este darul meu
nu vă opriți prieteni
nu vă opriți

Eduard Dorneanu

Din volumul ,,Sublimare''-Editura Eikon 

 

 

MĂLINI

Spitalul e foarte aproape. Am adus cu mine, lumânarea la care am cinat prima dată cu Ioana. Se oprise lumina în sat, Lucian era plecat cu treburi în țară și Ioana a venit la Mălini. Am mâncat barabule cu mujdei la lumina unei lumânări parfumate, din acelea care se folosesc de Crăciun. Poate că trebuia să las lumânarea acasă, nu știu. Intru în salon. Ioana e de nerecunoscut. Are capul bandajat, gura mare deschisă și fără dinți, limba umflată. Mă apropii de ea și îi șoptesc la ureche:
-Am venit. Sunt aici.
-Sșsșs, șuieră Ioana.
Nu poate vorbi. Îi curge sânge din gură. Lacrimile noastre se întâlnesc, se înoadă și pleacă împreună în căutarea îngerilor de pază.
-Sșsș, șuieră din nou Ioana.
Trupul Ioanei tremură și văd cum dă ochii peste cap. Scot repede lumânarea și o aprind. Aud strigăte în jurul meu, multe strigăte. Mâna dreaptă a Ioanei poposește pe părul meu, apoi îngerul ei de pază îi închide pleoapele. Ioana a plecat la strămoșii ei din veci. În locul fără de durere . Dincolo de albastru.
Ies pe coridor. Pașii mei sună asemeni cuvintelor de iubire. Merg înspre ieșire. Încet. Ca un bărbat care a lăsat pe vecie într-un pat de spital, tinerețea și dragostea sa.

Eduard Dorneanu
Din ,,Mălini''-volumul III 

 

Poem de Toamnă

Acasă. La Mălini-cel mai frumos loc din Univers.