Toamna a plecat și a luat cu ea și pe cele două Ioane: mărul ionatan și cireșul de pe hat. Ionatanul era ultimul rămas în viață dintre pomii altoiți cândva de tatăl meu. Din păcate, ramurile sale s-au uscat și o parte din trunchi a putrezit. Cireșul trebuia tăiat pentru că avea rădăcinile înfipte în hat, iar în lumea noastră, pomii și oamenii care au rădăcini în haturi otrăvite se usucă înainte de vreme, chiar dacă măreția lor trecătoare a bucurat priviri și suflete.
Au rămas doar pomii tineri, pomi plantați de mine în această primăvară. După ce Anotimpul cel Rău va pleca, pomișorii vor primi nume și alint nou. În amintirea celor dragi, plecați dincolo de albastru . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-10 Decembrie/2020
