Ninge viscolit la Mălini. Vântul de Miazănoapte lipește buburuze de omăt pe sticla ferestrelor casei mele. Curând, florile de gheață vor înflori în locașurile străvezii ale geamurilor. Trec printre troiene,.Vesel, fără de griji. Fâșcăi. Vântul îmi fură căciula și o aruncă pe cărarea ce duce înspre fântâna cu roată de lemn. Râd. Fac repede un bulgăre de omăt și îl arunc departe. Peste sârmele stâlpilor. Aproape de nori. Acolo de unde vin nopțile de iarnă. Și visele albastre. . . Eduard Dorneanu Mălini-5 Februarie/2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu