Iarna e pe sfârșite. Vom regăsi vechile cărări și vechile semne. E timpul să îi pomenim pe cei care cu ani în urmă au plecat pe drumuri brumate și au ajuns departe, dincolo de albastru.
Ei bine, prieteni, azi m-am gândit la unul dintre frații bunicii Leonora. Numele lui este Gheorghe și era din neamul Moruzilor. În vremea Marelui Război, tot pe la mijlocul lui februarie, a plecat în misiune și nu s-a mai întors. Au rămas în satul lui drag, o soție tânără și doi copii. Multă lume crede că soldații dispăruți în misiune au murit. A, nu, să știți că nu este așa. Ei au plecat pe cărări vii care duc la Dreapta Domnului și acolo au fost primiți cu Lumină și Binecuvântare. Cel Veșnic Viu i-a întrebat cu lacrimi în ochi:
-Pentru cine ești aici, Omule?
-Pentru România, a răspuns Gheorghe și odată cu el, toți soldații români care nu s-au mai întors acasă din Marele Război. Pentru Neamul Meu. Pentru Satul Meu. Pentru Ogorul și Prispa Părintească.
Iarna e pe sfârșite. Vechile cărări ne așteaptă pașii. . .
Ei bine, prieteni, azi m-am gândit la unul dintre frații bunicii Leonora. Numele lui este Gheorghe și era din neamul Moruzilor. În vremea Marelui Război, tot pe la mijlocul lui februarie, a plecat în misiune și nu s-a mai întors. Au rămas în satul lui drag, o soție tânără și doi copii. Multă lume crede că soldații dispăruți în misiune au murit. A, nu, să știți că nu este așa. Ei au plecat pe cărări vii care duc la Dreapta Domnului și acolo au fost primiți cu Lumină și Binecuvântare. Cel Veșnic Viu i-a întrebat cu lacrimi în ochi:
-Pentru cine ești aici, Omule?
-Pentru România, a răspuns Gheorghe și odată cu el, toți soldații români care nu s-au mai întors acasă din Marele Război. Pentru Neamul Meu. Pentru Satul Meu. Pentru Ogorul și Prispa Părintească.
Iarna e pe sfârșite. Vechile cărări ne așteaptă pașii. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-16 Februarie/2020
Mălini-16 Februarie/2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu