Nopțile sunt tot mai geroase. Iau dintre geamuri, cele trei ghivece cu primăvărele. Le așez într-o cutie, la loc cu lumină și căldură, undeva în camera mea.
-Aș fi vrut să rămâneți acolo, în spatele ferestrelor, dar Anotimpul cel Rău aduce vreme rea , șoptesc trist. E minunat să vezi flori la ferestre pe timp de iarnă, dar dacă nu se mai poate, nu avem ce face.
Mama aduce apă pentru flori. Smulge căteva frunze uscate, apoi spune:
-Măcar au întâmpinat Anul Nou, acolo la fereastră. Sunt frumoase și curajoase. O să treacă și iarna asta. Toate iernile trec. Va trebui să pui ceva între ferestre, altfel va curge apă pe pereții de afară.
-Primăvărelele sunt ostași curaji, răspund vesel. Ar fi rezistat acolo chiar dacă vine gerul. Nu am dreptate?
-Nu ai, dar e frumos că lauzi florile. Florile și oamenii buni sunt lăudați foarte rar. De fapt, mai deloc.
Iarna lipește de sticla ferestrelor, flori de gheață și puful sticlos al fulgilor de ianuarie.
-Să uzi și micul avocado, spune mama. Să nu uiți.
Zâmbesc. Mama se așază lângă soba de teracotă și deschide o carte. Liniștea e binecuvântare și lumină sacră. Lemnele din foc trosnesc . E semn că undeva în albastrul veșniciei, un înger se roagă pentru noi. Pentru mine, pentru minunata mea mamă, pentru voi, prieteni. Cu speranță și dragoste. Multă dragoste . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-11 Ianuarie/2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu