În sfârșit, iarna dă semne de slăbiciune. Dimineață, înainte ca soarele să răsară deasupra Pădurii Prisos, am auzit chemările păsărilor mari de pradă. E semn că anotimpul blestemat a fost rănit și haina albă a ghețurilor se va topi.
Despic două cioate de cireș. Coaja lemnului verde se lipește de lama toporului.
-Dacă sufletul omului s-ar putea încălzi la dogoarea sobei de teracotă, ce bine ar fi, șoptesc la lumina stelelor lui februarie. Și dacă ne-am putea ascunde visele într-un colțun de lână. Măcar până trece urgia Vântului de Miazănoapte . . .
Ridic din nou toporul. Lovesc cu furie. Undeva , departe-departe, pornesc către Mălini, berzele. În stoluri mari, magice. Primăvara se apropie de casa și de inima mea. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-22 Februarie/2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu