Mă opresc în fața porții. Tuia, casa și frații pomi mă așteaptă. Intru și privesc băncuța de lemn din cerdac. Mama a lăsat pe ea câteva cioate noduroase. Sar în cerdac și mă așez lângă bucățile de lemn.
-Ești obosit, frate om? mă întreabă îngerul de pază.
-Nu, frate înger. Tare îmi sunt urâte drumurile care duc la oraș. Acolo sunt alți oameni, alte inimi, alte altare. O să încerc să merg cât mai rar în orașele de dincolo de Podul Moldovei. Nicăieri nu e ca în Mălini.
-Știam că vei spune asta , frate om. Mereu spui asta când pleci pentru o zi sau două din sat.
-Da, mereu spun asta.
Îngerul de pază împarte felii mici de mere ionatan. Mâncăm și privim cum curge apa din streașină. Ca doi frați pe care tristețea și întunericul nu îi pot mutila.
Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu