Ger cumplit la Mălini. Așez pe coama cerdacului o tăviță din fier ruginit. Pun pe ea resturi de pâine și o tigăiță cu apă fierbinte. Coboară în zbor gri, de pe o creangă a reginii Tuia, cele două turturele, Raisa și Thaisa. Stau împreună cu Ify pe băncuța de lemn din cerdac și privesc cum mănâncă turturelele. Mica pisică nu le atacă, nu a încercat niciodată să le prindă. Suflu în palme. E cumplit de frig. Doar inimile noastre rămân fierbinți: inimile oamenilor Buni, inimile pisicilor, inimile turturelelor, inimile fraților pomi. Thaisa și Raisa pleacă. Ify se joacă de ceva timp cu una dintre mănușile mele de lână.
-O să îmi destrami mănușa, îi strig vesel.
Se întunecă. Noaptea a ajuns la Mălini. Nemiloasă, rece și tăcută. . .
-O să îmi destrami mănușa, îi strig vesel.
Se întunecă. Noaptea a ajuns la Mălini. Nemiloasă, rece și tăcută. . .
Eduard Dorneanu
Mălini-16 Ianuarie
Mălini-16 Ianuarie

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu