Ziua a ars ca o lumânare aprinsă pe furiș, într-un loc unde rugăciunile se amestecă între ele și se pierd în ecou chinuit. Zăpezile au primit lumină aspră și urme noi. Inima mea nu a sângerat. Doar cuvintele închise alături de nisip blestemat, în clepsidre vrăjite. Apoi, întunericul a închis porțile dinspre drum. În tăcere . . .
Eduard Dorneanu
Mălini-17 Ianuarie
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu