Gheaţa care acoperea aleea de ciment s-a topit. Urmele au dispărut. Curând, oamenii de zăpadă se vor topi şi vor deveni picături de apă vie. În tuia au urcat câţiva motani. Se bat,se scuipă şi mai ales miaună intr-un anume fel. Am încercat să îi potolesc dar nu am reuşit. ,,Concertul pisicesc'' a durat toată noaptea, iar acum a fost reluat în forţă.
Arunc apa adunată în butoaiele de plastic. Domnul binecuvântează oamenii şi cerul curat al Bucovinei. Vântul cântă psalmi în pădurile Munţilor Stânişoarei. Ecoul mângâie izvoarele de munte. Şi inima mea. . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu