Viscolește . . .

Viscolește. Vântul de Miazănoapte a strâns grămadă țolul de cordele din cerdac. Îl așez la loc, apoi scot din una dintre mănușile de lână, o bomboană învelită în hârtie verde. Bomboana are gust acrișor, îmi place mult. Încui și poarta dinspre drum. Lumea lacomă de laude și bani rămâne dincolo de poarta de lemn. Trebuie să ajung în casă. Pe plita sobei de teracotă se coc câteva barabule,iar focul luminează curat noaptea de Februarie. Și Viața mea, trăită dintotdeauna, departe de întuneric și oamenii răi . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-7 Februarie/2020