Mama merge înspre poartă. O văd cum ocolește gheața de pe trotuar. Ify, pisica neagră, o însoțește. Acum aleargă fericită în jurul mamei, parcă pentru a aduce zâmbetul pe buzele ei.
Mama încuie poarta mică și verifică porțile cele mari.O privesc din cerdac, la fel ca în copilărie. În acea vreme aveam alt gard, iar poarta se închidea sus cu un vârtej de lemn, iar la mijloc cu o încuietoare ciudată de fier.
-Mâine ai putea crăpa și buturugile de lemn rămase în livadă, spune mama.
-Dacă spui mata, așa o să fac, răspund fericit.
-Ha,ha,ha, râde mama și cerul se acoperă de stele.
Intrăm în casă. Ify rămâne afară ca să se joace cu o surcică de brad. În bucătărie miroase a borș de fasole. Mi se umezesc ochii. Și buzele. .
.
Eduard Dorneanu
Mălini-21 Ianuarie
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu