Cărțile mele la Târgul de carte Gaudeamus Craiova,ediţia a XIX-a

Târgul de carte Gaudeamus Craiova,ediţia a XIX-a are loc în perioada 26 februarie – 1 martie/2020, în spaţiul care a găzduit toate cele 18 ediţii precedente, foaierul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“.
Puteți găsi cărțile mele la standul Editurii Eikon. 

Primele flori

Primăvara se apropie . . .

Au înflorit urmele umbrelor

Miez de noapte la Mălini. Au înflorit urmele umbrelor, iar cuvintele de dragoste au aprins Marele Rug. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-20 Februarie 

Mii de aripi împart albastrul așteptării

Primăvara se apropie de Mălini. Mii de aripi împart albastrul așteptării. Pomii așteaptă vești noi de la Vântul de Miazăzi. Primăvara se apropie de Mălini, Prieteni. Va înverzi Pădurea Prisos, iar Munții cei Mari ai Stânișoarei vor fi mai frumoși ca lacrimile unui copil. Și sufletul meu va striga, din nou:
Binecuvântat, fie numele tău Mălini . . .
Nesfârșită , fie Gloria Ta, Bucovină . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-18 Februarie/2020  

Vom regăsi vechile cărări

Iarna e pe sfârșite. Vom regăsi vechile cărări și vechile semne. E timpul să îi pomenim pe cei care cu ani în urmă au plecat pe drumuri brumate și au ajuns departe, dincolo de albastru.
Ei bine, prieteni, azi m-am gândit la unul dintre frații bunicii Leonora. Numele lui este Gheorghe și era din neamul Moruzilor. În vremea Marelui Război, tot pe la mijlocul lui februarie, a plecat în misiune și nu s-a mai întors. Au rămas în satul lui drag, o soție tânără și doi copii. Multă lume crede că soldații dispăruți în misiune au murit. A, nu, să știți că nu este așa. Ei au plecat pe cărări vii care duc la Dreapta Domnului și acolo au fost primiți cu Lumină și Binecuvântare. Cel Veșnic Viu i-a întrebat cu lacrimi în ochi:
-Pentru cine ești aici, Omule?
-Pentru România, a răspuns Gheorghe și odată cu el, toți soldații români care nu s-au mai întors acasă din Marele Război. Pentru Neamul Meu. Pentru Satul Meu. Pentru Ogorul și Prispa Părintească.
Iarna e pe sfârșite. Vechile cărări ne așteaptă pașii. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-16 Februarie/2020 

Mălini-13 Februarie

Mă așez pe băncuța de lemn din cerdac. Ify se joacă de ceva timp cu o nucă. O rostogolește pe podeaua cerdacului ca pe o minge . Zâmbesc și beau ciocolată caldă. Norii ascund stelele, luna și semnele misterioase ale nopții. Nuca ajunge lângă piciorul meu stâng. O lovesc ușor. Ify mă privește o secundă, apoi se întoarce la jocul ei. În nopțile de februarie, nimic nu poate fi mai bun ca o ciocolată caldă și un joc în cerdac alături de o pisică neagră și câteva nuci care se rostogolesc asemeni unor mingi magice. . .
Stați departe de întuneric și de oamenii răi !
O noapte fără tristețe să aveți !

Eduard Dorneanu
Mălini-13 Februarie 

Ecoul mângâie izvoarele de munte

Gheaţa care acoperea aleea de ciment s-a topit. Urmele au dispărut. Curând, oamenii de zăpadă se vor topi şi vor deveni picături de apă vie. În tuia au urcat câţiva motani. Se bat,se scuipă şi mai ales miaună intr-un anume fel. Am încercat să îi potolesc dar nu am reuşit. ,,Concertul pisicesc'' a durat toată noaptea, iar acum a fost reluat în forţă.
Arunc apa adunată în butoaiele de plastic. Domnul binecuvântează oamenii şi cerul curat al Bucovinei. Vântul cântă psalmi în pădurile Munţilor Stânişoarei. Ecoul mângâie izvoarele de munte. Şi inima mea. . .

Viscolește . . .

Viscolește. Vântul de Miazănoapte a strâns grămadă țolul de cordele din cerdac. Îl așez la loc, apoi scot din una dintre mănușile de lână, o bomboană învelită în hârtie verde. Bomboana are gust acrișor, îmi place mult. Încui și poarta dinspre drum. Lumea lacomă de laude și bani rămâne dincolo de poarta de lemn. Trebuie să ajung în casă. Pe plita sobei de teracotă se coc câteva barabule,iar focul luminează curat noaptea de Februarie. Și Viața mea, trăită dintotdeauna, departe de întuneric și oamenii răi . . .

Eduard Dorneanu
Mălini-7 Februarie/2020

Mălini - 5/6 Februarie

Miez de noapte la Mălini. Beau ciocolată caldă, afară, în cerdac. Am o napolitană, dar și patru nuci. Lovesc învelișul de lemn al nucilor cu un ciocan vechi. Se aude plânsul noii zile. Zâmbesc și scot miezul nucilor, apoi îl așez pe coama cerdacului.
-Vino, vino, zi albastră, murmur, ca în copilărie, când, rămas singur acasă, așteptam fără de somn, zorii de zi.
-Vino, vino, zi albastră, șoptește îngerul de pază.
Bem ciocolată caldă, pe rând, din aceeași cană.
-Vrei și miez de nucă?, întreb încet.
Îngerul de pază nu răspunde. Desenează pe o hârtie albă, o apă albastră ori cerul de dimineață, nu știu.
-Ce e acolo?, întreb mirat.
-Inima ta , frate om, răspunde îngerul de pază.
Miez de noapte la Mălini. Rup în două mica napolitană. Se aude plânsul noii zile. Și ecoul rugăciunii spuse pe fugă de un înger flămând și de un bărbat cu sufletul întreg . . .

Eduard Dorneanu
Mălini - 5/6 Februarie 

Mălini-5 Februarie/2020

Ninge viscolit la Mălini. Vântul de Miazănoapte lipește buburuze de omăt pe sticla ferestrelor casei mele. Curând, florile de gheață vor înflori în locașurile străvezii ale geamurilor. Trec printre troiene,.Vesel, fără de griji. Fâșcăi. Vântul îmi fură căciula și o aruncă pe cărarea ce duce înspre fântâna cu roată de lemn. Râd. Fac repede un bulgăre de omăt și îl arunc departe. Peste sârmele stâlpilor. Aproape de nori. Acolo de unde vin nopțile de iarnă. Și visele albastre. . . Eduard Dorneanu Mălini-5 Februarie/2020

Dimineață de Februarie . . .

Dimineață de februarie. Am așteptat răsăritul de soare lângă apa râului Suha. Am văzut cum se ridică aburii dimineții și am ascultat chemările înțelese și neînțelese. Apoi am aruncat pietre rotunde pe luciul apei curgătoare și am zâmbit deoarece unele dintre ele au ajuns pe malul celălalt.
Lumina a curățit de vise negre, apa râului de munte. Îngerul de pază a adus pietre albastre și le-a așezat de-a lungul malurilor. Când va sosi Primăvara, pietrele vor cânta asemeni copiilor care se jucau în aceste locuri acum cincizeci de ani , o sută de ani, o mie de ani. Și Domnul va plânge, alături de cei plecați dincolo de albastru. De dorul zilelor în care, oamenii iubeau cu adevărat, satul românesc. . .

Eduard Dorneanu
Mălini-5 Februarie 

Cuvintele . . .

Cuvintele ne mutilează sau ne mângâie sufletul. Apoi le purtăm. Ca pe o povară sau ca pe o binecuvântare.

Eduard Dorneanu